Group stuff

Intr-o societate umana, este normal ca oamenii care o formeaza sa se grupeze cu alte persoane in functie de interesele lor. Grupurile de persoane sunt foarte variate. Acestea pot aparea la scoala/liceu/facultate, la locul de munca etc. Pe langa acestea, pot fi numite “grup” si partidele politice sau diversele organizatii s.a.m.d.

In general, oamenii nu pot trai singuri si au tendinta sa intre in grupuri din care fac parte oameni cu, mai mult sau mai putin, o personalitate asemanatoare, abilitati, visuri asemanatoare etc.

Se spune ca “Relatiile cu oameni imorali ne pierd”. Aceasta afirmatie poate fi adevarata, avand in vedere influenta anturajului, mai ales asupra tinerilor. Cred, insa, ca totul tine de vointa, daca esti o persoana cu un caracter puternic sau nu.

De exemplu, intr-o gasca unde majoritatea membrilor fumeaza, de-a lungul timpului, persoanele care inainte nu fumau, se vor apuca si ele daca nu renunta la acel grup. Daca sunt persoane cat de cat puternice, isi vor da seama ce e bine si ce nu pentru ele si vor face alegerea corecta.

Totul in viata tine de ce alegem sa facem,dar,uneori, ne dam seama de drumul correct abia cand am parcurs jumatate din cel gresit. Oamenii ar trebui sa evite sa ajunga in aceasta situatie, cantarind cu atentie toate posibilitatile.

Un citat spune ca “este salutar sa nu avem relatii cu acei care se deosebesc de noi si care doresc altceva.” Este adevarat ca nu prea ai ce cauta intr-un grup de oameni total diferiti de tine, dar aceasta trebuie sa fie o concluzie si nu o premisa. Altfel spus, nu are de ce sa iti fie teama sa cunosti persoane noi, cu o cultura si obiceiuri diferite de ale tale. Daca nu o respingi de la inceput, ai putea ajunge sa te intelegi cu acea persoana. Daca, dupa un timp, constati ca nu aveti nimic in comun, abia atunci te poti indeparta.

Emil Cioran spunea ca “a te mandri cu relatiile tale inseamna a recunoaste cat valorezi fara ele.” Prin aceasta, eu inteleg acea categorie de oameni cu prieteni celebri, influenti etc., care se pierd in umbra acelor cunostinte, fara de care…nu prea valoreaza nimic.

Sunt de accord cu grupurile, este ceva absolut normal. Dar, pentru ca totul sa fie in regula, trebuie sa fii in armonie si cu ceilalti oameni din grup, dar si cu tine, sa nu faci ceea ce tu nu vrei doar pentru ca grupu; ti-o cere. Chiar daca grupul se defineste ca un intreg, nu trebuie sa uiti cine esti tu, ca individ.

Anunțuri

[Citate]

Iata cateva din citatele mele preferate din „Invitatie la vals”…recitind cartea, le am descoperit si vreau sa le impartasesc 😉 :X

„Drumul invingatorului e inainte, chiar daca ar calca pe cadavre.”

„E de preferabil iadul cu o femeie desteapta, decat raiul cu una proasta.”

„Pe o femeie o cuceresti usor, dar o  pastrezi greu.”

„Vreau sa-ti intru in sange, pricepi?”

„Marile dureri nu dor de la inceput. Sunt mari pentru ca deschid o rana care nu se mai vindeca.”

„Iubirile mari sunt tocmai acelea de care te indoiesti mai mult.”

Invitatie la vals…

„Poate ai aflat deja ca nu mai sunt. Inainte de a pleca in necunoscut, voiam sa-ti vorbesc, sa-mi deschid pentru ultima data inima inaintea ta, dar mi-a fost greu,foarte greu. De aceea am ales calea scrisului, mult mai lesnicioasa,cand poti spune tot ce te doare, fara sa te intrerupa nimeni. Sa nu-ti inchipui ca incerc sa ma dezvinovatesc. La ce bun? In fata vesniciei, omul leapada masca minciunii si ipocriziei si simte nevoia unei purificari desavarsite. pe care nu ti-o da decat spovedania sincera,dezdanajduita. E ceea ce se intampla cu mine acum – in pragul unei lumi necunoscute. Dar s-o iau de la inceput. Nu,nu pot incepe mai inainte de a-ti spune inca o data ca te-am iubit cum n-am mai iubit pe nimeni. Adica gresesc: cum sa fac o comparatie cand nu te-am iubit decat pe tine?…Tu ai ramas singura mea iubire si daca as fi trait pana la adanci batraneti, tot n-as fi iubit a doua oara. Este asa de neverosimila si de putin omeneasca povestea iubirii unice, incat oricui i s-ar parea o nascocire. Camd am citit Manon Lescaut am ridicat din umeri, zambind sceptica,neconvinsa. E cu neputinta,imi spuneam,sa iubesti asa de total,numai o singura data in viata. Destinul a vrut sa-mi dea o lectie aspra: m-a ales tocmai pe mine sa confirm realitatea unei povesti,s-o depasesc chiar. Nu ma plang! O vreme am fost asa de fericita incat socotesc ca nu m-am achitat fata de fericire cu pretul tuturor suferintelor pe care le-am indurat dupa aceea. Iubirea e nesatioasa, de un egoism salbatic, vrea sa-i sacrifici tot, fara a-i cere nimic in schimb, multumindu-te doar cu ceea ce-ti ofera. Eu am ravnit totul, pentru ca iti dadusem totul. Oricum,ceva mai bun decat mine nu puteam sa iti dau. De aici a pornit eroarea, de la acest schimb in aparenta just. Dar ce experienta aveam, de unde sa stiu ca iubirea dintre doua fiinte nu e egala, ca balanta atarna cand intr-o parte, cand intr-alta, dupa imponderabile de care arar ne dam seama…In cazul nostru,balanta atarna in favoarea ta, lanturile cu care ma incatusai erau ma iputernice decat ale mele. De ce te-am judecat luandu-ma pe mine drept unitate de masura? Barbatul,se vede,datorita eului sau asa-zis „superior”, se da dragostei cu prudenta,pastrand rezerve pentru sine,de aceea isi pastreaza,macar partial,echilibrul. Pe cand noi, femeile, cand iubim, ne dam integral, mistuindu-ne in asa fel,incat nu ne ramane decat umbra celor ce am fost…”

Fragment din scrisoarea de ramas bun a Mihaelei, adresata lui…Tudor…din remarcabila carte „Invitatie la vals”, scrisa de Mihail Drumes…

Cat de adevarate pot fi unele afirmatii de-ale Mihaelei, chiar si pentru mine…!

Daca aveti ocazia sa o cititi, va recomand aceasta carte superba:X:X