Paulo Coelho :X

In urma cu cateva luni doar, am citit pentru prima data o carte de Paulo Coelho. Este vorba de „Vrajitoarea din Portobello”. De atunci am citit tot ce mi-a picat in mana de acest autor, unic prin scrierile lui. Iata cateva din citatele mele preferate (nu ma pot abtine sa nu le pun fiindca cine stie cine si ce va avea de invatat din ele 🙂 )

Trupul ramane in viata, dar sufletul primeste lovitura mortala mai devreme sau mai tarziu. O crima perfecta, in care nu stim cine ne-a asasinat bucuria, de ce sau unde sunt vinovatii.

Mi-e frica. Am descoperit cum sa ajung acolo unde nu vreau.

La urma urmei, ce e fericirea? Dragoste, se spune. Dar dragostea nu a adus si nici nu va aduce vreodata fericirea. Dimpotriva, nu e decat neliniste, un camp de lupta, nopti nedormite, cand ne intrebam daca e bine ce facem.

Pentru mine, dragostea umple totul. Nu poate fi dorita, fiindca este un sfarsit in sine. Nu poate insela, pentru ca nu este legata de posesie. Nu poate fi tinuta inchisa, pentru ca este ca raul si va trece peste zagaz. Cine incearca sa intemniteze dragostea trebuie sa o desparta de izvorul care o alimenteaza, dar atunci apa pe care a reusit s-o stranga va fi statuta si salcie.

Omul are nevoie de ceea ce e mai rau in el ca sa realizeze ceea ce este mai bun in el.

Cine iubeste asteptand o recompensa isi pierde vremea.

Viata este uneori foarte zgarcita: trec zile, saptamani, luni si ani fara sa simti nimic nou. Totusi, odata ce se deschide o usa, o adevarata avalansa patrunde prin spatiul deschis. Acum nu ai nimic, iar in clipa urmatoare ai mai mult decat poti accepta.

Cand cineva se hotaraste sa infrunte o problema, isi da seama ce este mult mai capabil decat isi inchipuia.

Lucrurile importante raman intotdeauna – cele care dispar sunt lucrurile pe care le credeam importante, dar care sunt inutile.

Nu astepta sa ti se dea ceva inapoi, nu astepta sa ti se recunoasca geniul, sa ti se inteleaga iubirea. Incheie niste etape. Nu din orgoliu, din neputinta sau mandrie, ci pur si simplu pentru ca acel lucru nu se mai potriveste cu viata ta. Inceteaza sa mai fii cine erai si transforma-te in cine esti.

Experientele repetate au un singur scop – sa te invete ceea ce nu vrei sa inveti.

Lucrurile marunte pot produce multe incurcaturi.

Te ineci nu pentru ca ai cazut in apa, ci pentru ca ramai sub apa.

Sa nu accepti niciodata ceea ce este inacceptabil.

Iubirea e ca un drog. La inceput ai senzatia de euforie, de abandon total.  Apoi, a doua zi, vrei mai mult. Inca nu e un viciu, dar iti place senzatia si iti inchipui ca o poti tine sub control. Te gandesti la fiinta iubita vreme de doua minute si uiti de ea timp de trei ore. In scurt timp insa te obisnuiesti cu acea persoana si incepi sa fii complet dependent de ea. Acum te gandesti la ea trei ore si o uiti doua minute. Daca nu e langa tine, incerci aceleasi senzatii ca si drogatii care nu-si obtin drogul. In acest moment, asa cum drogatii fura si se injosesc ca sa faca rost de ceea ce le trebuie, si tu esti dispus sa faci orice pentru dragoste.

  Acceptam un adevar numai dupa ce l-am negat din tot sufletul.

 Cand cineva ia o decizie, de fapt se cufunda intru-un torent puternic ce-l duce in locuri pe care nici nu le visase in momentul luarii hotararii.

Trebuie sa riscam. Vom intelege pe deplin mununea vietii doar cand vom lasa sa se intample imprevizibilul.

Dragostea si barajele sunt totuna: daca lasi o fisura pe unde sa se poate strecura un firicel de apa, in scurt timp acesta va face sa se prabuseasca intreaga constructie – si vine o clipa cand nimeni nu va mai putea stapani forta viiturii.

Viata ne ia prin surprindere si ne obliga sa mergem in necunoscut – cand nu vrem, cand nu avem nevoie.

Exista infrangeri. Nimeni insa nu e scutit de ele. Tocmai de aceea, e mai bine sa pierzi unele batalii in lupta pentru visele tale decat sa fii infrant fara a stii nici macar pentru ce lupti.

Asteptarea e dureroasa. Uitarea e dureroasa. Dar a nu sti ce hotarare sa iei este cea mai crunta dintre suferinte.

Think about it!

A memory

Ridicand capacul mintii mele, rascolesc printre amintirile nou-venite, cautand un nou inceput. Si, il gasesc, iata, prin intermediul acestei poze:

 Rasaritul din ziua de 24 iulie 2011 privit de pe o plaja din Constanta. Pentru ca fiecare zi este un nou inceput, un drum necunoscut care nu este niciodata la fel de simplu precum pare. Regret doar ca acest blog nu poate  reda si senzatia nisipului rece de la orele 5-6, nu poate sa va faca sa simtiti mangaierea placuta a vantului, precum nu poate nici sa redea muzica valurilor sau mirosul proaspat al aerului…