~ Oh, baby, baby, it’s a wild world ~

64949_507161999334397_2139752025_n

Într-o dimineață întunecată, înainte ca astrul zilei să-l înlocuiască pe cel al nopții pe bolta cerului, fata blondă cu părul mirosind a rodie ieși pe balconul apartamentului său din marele oraș. Răcoarea dimineții îi mângâia suav chipul ca de porțelan, iar vântul lăsa mii de săruturi pe părul ei. Îl simti apropiindu-se. El îi puse o mână pe umeri, zicându-i: ”Oh, baby, baby, it’s a wild world”. ”Stiu”, îi răspunse, ”e de mirare cum supraviețuim”. Fata se întoarse cu fața spre el. Băiatul suflă neglijent înspre bretonul lui negru, ciufulit, gest ce o înnebunise atunci când îl văzuse prima dată, la metrou. Adora să-și treacă degetele prin părul lui superb. ”We’re together, we get through everything”, zise el zâmbind. Priveau amândoi orașul ce se trezea la viață, somnoros.

Provocare: „Ce gânduri îți inspiră imaginea de mai sus?” Altceva, găsiți aici.

~ weird mood ~

Ma, e ciudat! Pana acum de abia asteptam sa scap de tot stresul din ultimele saptamani, pentru a putea scrie ceva. Acum insa, cand am timp, e de parca nu as stii ce sa scriu, cum sa scriu…Si totul pare asa diferit…Dar nu-mi dau seama daca intr-un mod pozitiv sau negativ.

Pana ma gandesc eu ce sa fac (sa-mi caut caietul de poezii / sa citesc din „Lolita” lui Vladimir Nabokov / sa ma uit la inca un episod din „The Tudors” ), cel mai sigur e sa ascult o melodie. Aceasta: