~ Falsity ~

They say they miss someone, the say they love someone, but they never call, they never send a message to ask how are you or just to say „Hi!” If you just want that people start a conversation with you and you don’t give a damn at all, well, I’m sorry, but it’s absolutely normal for me to not be your friend anymore!

Wanna hear a secret: I’m sick of this kind of people! I must make a really good selection to see who are good friends and who are those that don’t deserve a thing :->

Anunțuri

~ Fragment Anatolida ~

„[…]

Atunci îl vede Eva: el n-avea-aceleași grații,
Același aer dulce imaginii din apă.
Era d-o frumusețe mai forte, mai severă,
Ce, inspirând respectul, atrage și impune.
Cu bucuria-ndată ș-o teamă o cuprinde,
Căci junele, văzând-o, venea voios spre dânsa,
Văzându-și idealul. Intimidată, Eva
Își strânge sânu-n brațe, s-acopere cu părul,
Și-ntoarce napoi fața ca prin instinct de fugă,
Deși nu-i displăcuse a junelui figură.
În forma lui virilă, în nobila-i statură,
Era plin de vigoare și plin de maiestate.
Cea gravitate blândă și seriosul aer
De autoritate intimidă pe Eva
Și o făcu să fugă.

Adam, recunoscându-și obietul adorabil
Al visului ferice, strigă, iuțindu-și pașii:
„Stai, bella mea dilectă, întoarce-te, o, Eva!
Os nobil, adorabil din propriile-mi oase,
Din carnea mea ești carne, viață din viața-mi;
Te cată al meu suflet, ființa-mi te reclamă
Ca parte integrantă a existenței mele,
Să fim întotdauna, precum am fost, un corp.”

Stă verginea, s-arrestă, căci fiecare-și cată,
Mai mult decât soția, să nu mai fie singur,
Își cată jumătatea din sinele său propriu.
Adam își simțea dreptul ce-avea într-ale sale,
Și Eva datoria, nevoia-mperioasă
D-a reveni la sine, de unde emanase. […]”

Anatolida – Heliade Rădulescu

E bună și bibliografia la Literatură Română, uneori

~ Dezgust ~

Îmi e dor de acei câțiva profesori adevărați pe care i-am avut / întâlnit: oameni inteligenți, de la care ai ce învăța (nu numai despre materia lor, ci și despre viață), care sunt oameni în adevăratul sens al cuvântului…!

Și mi-e atât de silă că am întâlnit cadre didactice, că nu pot fi numiți profesori, care mă fac să-mi fie scârbă, pur și simplu, că le-am fost elevă/studentă!

~ A pretty nice definition ~

„Femeia, în lexiconul meu, însemnează o ființă gingașă, drăgălașă, frumoasă, făcută din flori, din armonie și din razele curcubeului, capricioasă, ră câteodată, bună mai multe ori, o ființă făcută pentru amor, menită a pune în lanțuri pe eroii cei mai neînduplecați, care pentru un zâmbet te face de-ți vinzi viața din astă lume, și partea din rai din cealaltă lume, care are un suflet ce înțelege tot ce este frumos, care pentru cel mai mic lucru câteodată plânge și altă dată îi în stare să-și jărfească viața, care îi destoinică să facă faptele cele mai mari, care când îi blândă ca o turturică, când turbată ca o leoaică, care când îi crudă, când miloasă; femeia este un amestec de grații, de bunătate, de răutate, de duh, de cochetărie, de slăbiciuni și de tărie, a căreia mai toată viața se mărginește întru a iubi și a fi iubită; o femeie, în sfârșit, este un ceva ce nu se poate nici descrie, nici numi, nici hotărî matematicește, un ceva ce este cel mai rar lucru.”

tumblr_mhv2yeYnWw1qg205no1_1280
 Kogâlniceanu – Iluzii pierdute