~ Stronger. ~

Chiar cred că e adevărat, că poți învăța câte ceva de la absolut orice, de la absolut oricine și cam oricând. Zic asta pentru că, uitându-mă, în urmă cu câteva săptămâni la un film simpatic, This Means War,

This-Means-War-Poster-this-means-war-30830229-1800-1350

mi-a atras atenția o vorbă spusă de Tuck – Pain is weakness leaving the body.

M-am mai gândit puțin la chestia asta…și am realizat că așa e. Mai ales dacă reformulăm puțin – Emotional pain is weakness leaving your soul or your mind.

Cu siguranță, dacă reușești să treci peste o perioadă mai proastă, vei fi mai puternic/ă. Da, vei rămâne cu cicatrici, e normal, dar ar fi bine să le consideri un fel de medalii, care să îți amintească faptul că ceva/cineva a încercat să te doboare, dar nu a reușit.  Puține satisfacții sunt mai importante decât să știi că ai învins.

Citatul acesta m-a făcut să îmi dau seama că e ok să te doară. Chiar e ok. După ce va trece durerea, în locul ei va rămâne o lecție învățată. Și aveți grijă să învățați ceva, fiindcă, după cum am văzut scris într-o imagine pe Facebook,  viața e un profesor al naibii de bun – nu se lasă până nu înveți. Așadar, dacă vă întrebați de ce vi se întâmplă mereu același lucru, asta e fiindcă trebuie să căpătați o anumită învățătură, esențială poate.

Știu, însă, că e greu să îți dai seama exact cu ce anume trebuie să rămâi după ce ți se întâmplă ceva aiurea. Nu mereu îți dai seama ce trebuie să înveți, dar și când îți vei da, atunci chiar va fi un moment important!

Anunțuri

~ Random thought ~

Dacă aș vedea că toată lumea se îndepărtează de mine, mi-aș pune întrebări. M-aș gândi că poate, doar poate, fac sau zic ceva greșit și aș încerca să îmi dau seama ce nu e bine și nu aș crede neapărat că fiecare are ceva cu nevinovata de mine.

DAR… nu toată lumea gândește.

~ Unități de măsură ~

Întotdeauna am fost de părere că nu mă pot lua pe mine drept unitate de măsură, așteptând ca ceilalți să semene mai mult sau mai puțin cu mine – fiindcă, zic eu, sunt mai mult sau mai puțin insane. Tocmai de aceea e atât de extraordinar când găsesc persoane pe aceeași lungime zănatică de undă ca și mine.

blogger-image-1801850688

Am învățat însă, lately, să iau reacțiile mele drept unitate de măsură, atunci când trebuie să hotărăsc cu cine vreau să îmi petrec timpul, pentru că, de exemplu, dacă mă simt nelalocul meu, e clar – nu prea am ce căuta într-o asemenea companie.

Curios e, însă, atunci când nu iau numai reacțiile și senzațiile mele drept unități de măsură, ci chiar o anumită persoană – de parcă trebuie neapărat să găsesc altele asemeni ei dacă vreau ca lucrurile să fie ok.

Sunt destul de sigură că a lua o persoană drept unitate de măsură pentru celelalte e greșit, dar, deocamdată, așa mi se întâmplă.

~ Weird stuff ~

Ciudat mai este acel moment când, în sfârșit, ajungi la capitolul care te-a determinat, în primul rând, să scrii o lucrare pe o anumită temă , și descoperi că e…al naibii de greu!

Ciudat mai este când ajungi față în față cu ceea ce ți-ai dorit și descoperi că reacția ta nu seamănă deloc cu planurile făcute anterior!

Ciudat și, bloody hell, înfricoșător!

~ Key to a happy life ~

I think that a key to a happy life, excepting a bad memory, is to have no expectations. In this way, you will rarely get dissapointed because something doesn’t come out like you would have wanted to and you will truly enjoy and appreciate a good surprise 🙂

to-expect-the-unexpected-shows-a-thoroughly-modern-intellect-quote-1