~ E voie. ~

De multe ori, pentru încurajare, îmi spun: ”Smile, you don’t have  (slavă Domnului!) all the problems in the world.” Apoi, vocea din mine ce e mai mereu înclinată spre melancolie și amintiri dureroase îmi aduce aminte: a spune că nu trebuie să fii trist, fiindcă sunt alții care au probleme muuuuult mai grave e ca și cum ai spune că nu îți permiți să fii fericit, fiindcă sunt alții (poate) mult mai fericiți decât tine.

Așadar, e voie. E voie să fii fericit, vesel, uneori chiar și fără vreun motiv anume. Și e voie și să fii trist.

~ La mulți ani, Felicity’s Blog! ~

Acum 4 ani, pe când eram la liceu, nutrind ”great expectations”, am înființat acest blog – și iată că nu am renunțat la el, deși am avut și perioade de pauză, în care nu am mai scris.

Privind uneori, melancolică sau curioasă, articolele mele mai vechi, îmi dau seama că aici chiar sunt eu. Poate de aceea mi-ar fi destul de greu să fac blogul acesta să dispară – fiindcă nu am de gând să renunț la mine, oricât de necunoscută mi-aș părea câteodată.

Deci….La mulți ani, Felicity’s!