~ Când nu îţi mai recunoşti scrisul ~

Nenăscutul
Pe cerul anonim plin de stelele
gândurilor ascuţite
şi presărat pe alocuri
cu comete de idei alungite,
stă pedant el, Nenăscutul.
Dărâmă cu forţă de Hyperion
pereţii de ambră ai universului
nemărginit de trupul meu mic
şi destinul meu necunoscut
şi-mi trimite gânduri delirante
la răsăritul răsăritului
ţi priviri arogante
la apus.
Nu-mi poate face însă nimic:
e ascuns adânc în mine,
în inima-mi pulsând cuvinte
ale închipuirii mele.
Nu-mi poate face nimic:
e Nenăscut.
Îmi vine mie să cred că eu am scris asta cândva? Nu chiar! Dubioasă treabă :)) Ar trebui să mă apuc într-o zi să îmi interpretez propriile poezii – cine știe ce semnificații găsesc în ele acum, când pare că le-am scris cu o mieee de ani în urmă…
Anunțuri

~ „Decât să te complaci, mai bine te complici”? ~

Iată că iar greșesc – am așteptări, iar asta cam niciodată NU e bine!

Iarăși mă aștept ca oamenii să se comporte măcar cum m-aș comporta eu în anumite situații, dacă nu mai bine, dar asta nu duce nicăieri. E ciudat că eu, care consider că majoritatea lucrurilor de pe lumea asta sunt relative, nu pot accepta că oamenii se poartă diferit în situații asemănătoare…

Și poate că nu e întotdeauna cu rea intenție, poate că persoanele respective consideră că așa e normal să fie și nu își dau seama că astfel dezamăgesc.

Întrebarea e următoarea: să accepți asta și să te mulțumești cu ceea ce pentru tine par firimituri sau să pleci și să cauți pe cineva care să fie pe aceeași lungime de undă cu tine?!

Dar poate că:

don t settle

~ About kindness ~

I just love kind people, who make a little bit of time and help you with an advice whenever you need it!

Găsești acest gen de oameni pe site-ul http://emotionalbaggagecheck.com/ . Aici poți scrie despre orice te frământă, anonymously, iar cineva îți va răspunde, mai devreme sau mai târziu, tot anonimously. Because ”this is secretly a music site”, este obligatoriu să îți trimită o melodie.

I think that whoever founded this site had a beautiful idea and I thought it would be nice to share it with you, in case anyone needs a little help. 🙂

~ Pretending… ~

Ok, la abia un an și ceva după moartea lui Cory Monteith reușesc și eu să ascult cap-coadă, de mai multe ori, o melodie cântată (și) de el fără să îmi dea vreo lacrimă… Și să și văd un videoclip cu el:

Face to face and heart to heart
We’re so close yet so far apart
I close my eyes I look away
That’s just because I’m not okay
But I hold on, I stay strong
Wondering if we still belong

Will we ever say the words we’re feeling
Reach down underneath and tear down all the walls
Will we ever have our happy ending?
Or will we forever only be pretending?
Will we always, always, always be pretending

How long do I fantasize
Make believe that it’s still alive
Imagine that I am good enough
And we can choose the ones we love
But I hold on, I stay strong
Wondering if we still belong,

Will we ever say the words we’re feeling
Reach down underneath and tear down all the walls
Will we ever have our happy ending?
Or will we forever only be pretending?
Will we always, always, always be

Keeping secrets safe
Every move we make
Seems like no ones letting go
And it’s such a shame
Cause if you feel the same
How am I supposed to know?

Will we ever say the words we’re feeling
Reach down underneath and tear down all the walls
Will we ever have our happy ending?
Or will we forever only be pretending?
Will we always, always, always be
Will we always, always, always be
WIll we always, always, always be pretending?