~ De pe Facebook. About children. ~

,,DA, COPILE, AI VOIE!

• Să râzi tare, chiar dacă e 6 dimineața și restul Universului doarme.
• Să mergi desculț prin casă, prin pat, pe iarbă, în nisip, în vizită la prieteni, până-ți faci tălpile negre. Le spălăm!
• Să nu mănânci tot din farfurie, tu știi mai bine când ți s-a umplut stomacul.
• Să-mi spui ce vrei, când vrei, chiar dacă o să mă supere sau o să mă enerveze. Vreau să știu, nu să nu știu.
• Să stai în brațe. Nu ești prea mare, niciodată n-o să fii prea mare pentru brațele mele.
• Să ceri o poveste. Povești nu-s niciodată destule, nici pentru mine, și eu îs bătrână.

kiddo
• Să întrebi de ce, de unde, cine, de ce, de ce, de o mie de ori dece . Chiar dacă n-o să știu să răspund de fiecare dată, promit să inventez explicații frumoase.
• Să te joci cu orice nu te rănește, chiar dacă nu-s tocmai jucării.
• Să mai ceri 5 minute. De dat în leagăn, de alergat pisica, de lenevit pe canapea. O să le primești negreșit, fac eu rost de ele de undeva. Curând o să te grăbești la grădi, la școală, la job, la întâlnire, la bancă, n-o să mai ai timp de nimic în tihnă.
• Să fii sincer. Nu trebuie (încă) să faci nimic din ce nu-ți place, să spui nimic din ce nu vrei, să primești lucruri pe care nu le vrei. Prea curând o să ți se umple viața de reguli, norme, de trebuie. Atunci va trebui să înveți diplomația. Acum fii tu.
• Să nu păstrezi ordinea. Nici eu nu o păstrez și sunt adult responsabil și nici n-am jucării câte ai tu. Uneori o să le strângem împreună, alteori o să le las așa, oricum o iei de la capăt dimineața. O casă ordonată mi se pare tristă, mă bucur c-ai venit tu la noi s-o colorezi.
• Să mergi pe iarbă în parc când aleea ți se pare plictisitoare. Da, e o metaforă asta, vreau să spun că nu doar calea pe care ți-o arată adulții e cea bună, uneori e bine să cauți singur, eu o să merg cu tine de mână pe unde vrei, câtă vreme acolo nu ne așteaptă crocodili flămânzi.
• Pentru că te iubesc cu totul, cu încăpățânare, curiozitate, nas murdar, vânătăi peste tot, sinceritate abruptă, toate lucrurile astea grozave pe care le-am avut și eu cândva, dar le-am pierdut sau le-am uitat pentru că uite, m-a obligat viața să mă fac mare, au dat regulile peste mine, am devenit conformistă, plictisită și plictisitoare.
• Dar tu ai voie, copile, măcar tu să ai voie!”

Frumos spus… și de ținut minte.

~ A little bit of Bon Jovi’s music ~

Uite, mă, că acum nu mai am deloc intenţia de a sta departe de blogul ăsta, ca pe vremuri!

P.S. Mai devreme telefonul meu amărât mi-a amintit că nu am mai ascultat de mult Bon Jovi. Till we ain’t strangers anymore. Glad to listen to it now.

It might be hard to be lovers
But it’s harder to be friends
Baby, pull down the covers
It’s time you let me in
Maybe light a couple candles
I’ll just go ahead and lock the door
If you just talk to me baby
Till we ain’t strangers anymore

Lay your head on my pillow
I sit beside you on the bed
Don’t you think its time we say
Some things we haven’t said
It ain’t too late to get back to that place
Back to where we thought it was before
Why don’t you look at me
Till we ain’t strangers anymore?

~ Before Sunrise ~

„I believe if there’s any kind of God it wouldn’t be in any of us, not you or me but just this little space in between. If there’s any kind of magic in this world it must be in the attempt of understanding someone, sharing something. I know, it’s almost impossible to succeed, but who cares, really? The answer must be in the attempt.”

Before Sunrise.1995.DVDRip.x264.480p.YIFY[22-39-17]

„When you talked earlier about after a few years how a couple would begin to hate each other by anticipating their reactions or getting tired of their mannerisms -I think it would be the opposite for me. I think I can really fall in love when I know everything about someone-the way he’s going to part his hair, which shirt he’s going to wear that day, knowing the exact story he’d tell in a given situation. I’m sure that’s when I know I’m really in love.”

~ An exam to remember ~

Profesorul: Georgescu Felicia Elena.

Eu: Prezentă.

Profesorul: Cum ți se spune, Felicia sau Elena?

Eu: Felicia. [vreau să mă așez pe scaun]

Profesorul [când încă nu mă așezasem]: Tu nu trebuie să zici nimic, ai 10.

Eu [Ce? Nu am auzit bine? Glumește? Bă, pare că vorbește serios. Să zicem că îl cred pe cuvânt]: Mulțumesc.

 

Dacă ar fi la toate examenele așa…