Mirror mirror on the wall

Anunțuri

Idei

23

  • nu trebuie să fii nimic până atunci dacă nu simți că e momentul;
  • nu există un traseu prestabilit pentru viață pe care fiecare să aibă obligația să-l urmeze orbește, că altfel nu valorează și nu merită nimic; nu e nimic în neregulă dacă te axezi pe carieră și neglijezi școala (s-ar putea să ajungi departe, dacă ai noroc și istețime); nu e nimic în neregulă dacă te axezi pe studii și începi munca mai târziu. Ți-a ieșit (indiferent ce ai ales)? Foarte bine, bravo, felicitări!
  • contează să știi și să faci ce e mai important pentru tine, să știi de ce ai nevoie și să fii perseverent/ă și consecvent/ă în încercarea de a obține ce îți trebuie;
  • ce e bine pentru altul poate că nu e bine pentru tine – și invers;
  • fiecare are un drum propriu, un suflet propriu și o minte proprie;
  • dacă am fi toți la fel și am face aceleași lucruri în fix același moment/ritm și am avea aceleași gânduri / sentimente / opinii, dacă am duce o viață identică – lumea ar fi sinistră;
  • fiecare acționează cum crede de cuviință / cum simte că poate și trebuie într-o situație dată;
  • dacă faci tot ceea ce crezi că ține de tine la un moment dat, tot ceea ce poți face în contextul respectiv (ținând cont de mintea, sufletul și toată experiența ta de viață de până atunci), nimeni nu are dreptul să-ți ceară mai mult;
  • you don’t walk in their shoes, they don’t walk in yours;
  • nimeni nu e superior nimănui – nu te așeza la umbra cuiva;
  • poate că ai tot ce și-ar dori alții, dar nu ai ce îți trebuie ție. Valabil și invers. Nu știi niciodată. (Ați văzut The Hours, apropo de asta?) Nu te grăbi să judeci.
  • chiar dacă cineva a trecut prin ceva asemănător sau mai rău și pare că s-a descurcat mai bine decât tine, fii sigur/ă că a greșit (destul de mult, poate) în alte situații. Dacă s-a descurcat mai bine – bravo ei/lui. Dar tu nu ești el/ea și el/ea nu e tu.

O zi. O seară

azi… credeam că va fi o zi… obișnuită.

am plecat spre facultate, bucurându-mă de soare și cu speranța că nu îmi va fi frig seara doar în fustiță, dres, un pulover pe gât și geaca de blugi – pe care am purtat-o azi pentru prima dată în 2017.

primul curs… nu s-a ținut. până să ne hotărâm să ne împrăștiem, o colegă vorbea despre cât de uimită a fost când a văzut cât poate să îi influențeze psihicul vremea din Franța. habar nu aveam atunci, acum câteva ore, că tocmai despre vreeeemeee o să ajung să scriu și eu acum pe blogul ăsta pe care s-a cam pus praful.

așadar… voi ați observat ce vreme superbă a fost azi? la întoarcere, aproape imediat cum am ieșit de la metrou am decis să mai lungesc puțin drumul spre casă – pentru că e atât de plăcut afară (până la urmă mi-am făcut griji degeaba din cauza hainelor) și pentru că adie un vânt care m-a făcut să merg aproape tot timpul cu capul pe sus (or fi zis toți că sunt dusă – dar ce mai contează?), un vânt care m-a dus imediat cu gândul la zilele / serile de vacanță, la munte sau la mare, când în sfârșit ai voie și e chiar indicat să nu îți mai faci griji pentru nimic, când doar te bucuri de locul în care ești și… atât – nu mai vrea nimeni absolut nimic de la tine.

nu aș fi crezut nici eu că vremea și o simplă plimbare, într-o seară de februarie primăvăratic, chiar îți pot șterge din minte toată agitația, neliniștea, tristețea, nerăbdarea sau grijile de peste zi; că te poate face să crezi că nimic nu contează, că ești… bine.

nu aș mai fi vrut să ajung acasă.

for a few moments, cum ar zice Arya Stark – a girl was happy. truly. just like that, because of the weather. (într-adevăr… uneori chiar nu e nevoie de prea multe pentru asta)

cats